Mai tarziu, Zerlendi, cu ajutorul arhiectului Henri de Wurmb, a inaltat si a extins proprietatea. Acesta cladire va deveni biroul Societatii de Asigurare Anker din Viena. Mai tarziu, intre 1900 si 1905, cladirea este restaurata din temelii sub finantarea SAR Imobiliara. Astfel, cladirea devine cunoscuta sub numele de “Casa Luvru” datorita celebrului “Magasin de Luvru” ce ocupa parterul cladirii. Acest magazin era renumit pentru marfurile fine aduse de la Paris. (vezi poza 2)
Ziarele vremii ne arata ca intre 1905 si 1910 in cladire existau mai multe birouri, precum Clubul Sportiv sau Societatea Scriitorilor Romani. Cladirea permitea inchirierea camerelor atat cu ziua, cat si pentru o perioada mai indelungata. Generala Societate Anonima de Asigurari isi avea birourile in aceasta cladire. (vezi poza 3)
In Februarie 1911, din cauza unui scurtcircuit la “Magasin de Luvru”, intreaga cladire este mistuita de flacari. Ziarul “Tribuna” descrie intregul eveniment. (vezi poza 4).
Ca urmare a unui incendiu în anul 1911 Hotelul Louvre (sau Luvru – denumirea de atunci a imobilului aflat la intersecţia Străzii Constantin Mille cu Calea Victoriei) este remodelat şi extins de renumitul arhitect Arghir Culina. Cele două aripi ale clădirii care corespund fronturilor de străzi sunt racordate printr-un volum de colţ cilindric, vertical, acoperit cu o cupolă decorată. Prin acest volum, arhitectul rezolvă şi aparatul de intrare, modificat astăzi faţă de imaginea iniţială, alături de o bună parte din parter. Faţada este realizată din trei registre principale, cel median şi cel superior fiind împărţite în câte două registre secundare fiecare. Registrul median are rolul de a ‘dizolva’ gradual desenul de bosaj al faţadei, astfel încât acesta devine aproape insesizabil pentru subregistrul median superior, dominat de pilaştri angajaţi de ordin colosal.
Faţada care închide piaţa Fântânii Sărindari (Piaţa Tricolorului), paralelă cu Hotelul Bulevard are registrul superior împărţit diferit decât cel al faţadei dinspre Calea Victoriei, micşorând mansarda la un singur nivel şi înălţând astfel suprafaţa faţadei.
Silueta eclectică a hotelului Capitol rămâne aproape neschimbata, cu excepţia parterului desigur, vechi de 100 de ani. (vezi poza 5)
In timpul Primului Razboi Mondial, orasul s-a aflat sub ocupatie germana si intreaga zona a fost tapetata de insemne germane. Hotelul Luvru a fost ocupat de trupele germane. (vezi poza 6)
Mai tarziu, sub arhitectul Paul Smarandescu, in anul 1921, cladirea devine Banque Belge pour l’Etranger. Banque Belge pour L’Etranger, infiintata in 1921, a jucat cel mai mare rol dintre toate celelalte sucursale de banci straine, prin importantele capitaluri de exploatare pe care le-a lansat pe piata romaneasca. (vezi poza 7).
In Martie 1929, Banque Belge pour l’Etranger din Bruxelles a cedat sucursala si agentia ei din Romania Bancii Comerciale care, prin aceasta preluare, a centralizat toate interesele capitalului belgian din Romania. (vezi poza 8).
Cladirea Luvru devine locul preferat de intalnire al protipendadei bucurestene odata cu deschiderea renumitei Café Royal, la parterul cladirii, in anul 1935, devenind astfel locul preferat de intalnire al scriitorilor si artistilor renumiti ai orasului. (vezi poza 9)
Celebra Café Royal se inchide in 1945, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand cladirile vecine sunt distruse complet de bombele lansate din B25-uri. Hotel Luvru a fost si el serios avariat.
In 1950, in timpul comunismului, cladirea devine sediul Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum- CENTROCCOP.
In 1976 cladirea se inchide si, dupa drastice renovari si modernizari, se redeschide publicului sub numele de “Hotel Capitol”. (vezi poza 11)
Astazi, Hotel Capitol, dupa un intreg proces de reabilitare si renovare isi primeste oaspetii intr-un decor modern, dar care inca pastreaza cu atentie urmele istoriei si lunga traditie a locului.